Bună, tuturor și bine ați venit la cursul meu “Atribuțiile unui manager de resurse umane”. Scopul acestui curs este acela de a vă oferi o privire de ansamblu asupra unui asemenea post, asupra ariilor funcționale care intră în responsabilitatea unei asemenea persoane. Vă rog să aveți în vedere faptul că aceste atribuții sunt preluate de către un manager de resurse umane de regulă în companiile mari. În companiile mici, managerul de resurse umane de multe ori nu are persoane în subordine, numele de manager îi revine mai mult pentru a asigura motivația candidatului angajat pe acest post iar activitățile sunt mai degrabă cele de specialist. Ce face concret un manager adevărat de resurse umane veți afla în cadrul acestui curs. Vom discuta despre arii funcționale precum recrutarea și selecția, planificarea proceselor în cadrul departamentului de resurse umane, dezvoltarea competențelor angajaților, evaluarea performanței, motivarea angajaților, elaborarea de comunicări periodice sau supervizarea întocmirii acestora, elaborarea de bugete de resurse umane (care sunt pricipalele bugete urmărite în cadrul acestui departament), urmărirea indicatorilor de performanță (care sunt aceștia și la ce se folosesc, pentru fiecare arie funcțională de lucru), elaborarea de proceduri de resurse umane (cele mai importante proceduri de lucru și ce ar trebui să includă fiecare la modul ideal, ca și conținut minim). Vă mulțumesc pentru interesul față de acest curs și vă invit să vă completați cunoștințele urmărind și celelalte cursuri din portofoliul meu.
În primul rând, ce reprezintă acest termen? Se referă la
tendința unui manager de a controla și monitoriza absolut toate procesele care
au loc în departamentul său, în cele mai mici detalii, chiar și acele elemente
mărunte care nu mai intră de mult în atribuțiile sale. Un manager care suferă
de această “boală” simte
nevoia permanentă de a interveni în atribuțiile și proiectele subordonaților,
corectându-le și imbunătățind continuu munca făcută de aceștia sau
organizându-le mereu activitatea în cele mai mici detalii.
De ce apare acest fenomen? Lipsa de încredere a managerului
în propriile forțe îl face să dorească să controleze tot în jurul său. Nu arată
atitudine superioară sau că este un bun profesionist ci din contra dovedește
slăbiciune. Totul pornește de a teama de a nu scăpa lucrurile de sub control.
Care sunt efectele? Micromanagementul nu are decât efecte
nocive. Pentru manager acesta duce la epuizare fizică și psihică (încearcă și
nu reușește mereu să îndeplinească atribuțiile mai multor posturi simultan), la
neglijarea propriilor activități, la ore suplimentare efectuate inutil și la
stres. Pentru subordonați controlul permanent arată lipsă de încredere și duce
la demotivare (angajatul nu se simte important, nu crede că are vreo valoare în
companie), la scăderea productivității, uneori la renunțarea de a mai desfășura
anumite activități, lăsându-le cu totul în grija managerului, daca acesta tot
este doritor și disponibil să le îndeplinească. Angajații cu un astfel de
manager ajung deseori fie să se plafoneze, să nu își mai dorească să primească
atribuții noi sau să învețe lucruri noi, fie să plece din companie pentru că nu
se simt apreciați sau se simt permanent urmăriți și criticați.
Cum depistăm micromanagementul? Prin discuții cu echipa, prin
activarea unei proceduri de sugestii interne (anonime eventual) în cadrul
departamentului, prin aplicarea unui sondaj periodic de evaluare a gradului de
motivare a angajaților, sondaj în care aceștia să își poată evalua managerul
anonim.
Cum se corectează? Micromanagementul apare de regulă la
managerii cu puțină experiență, deseori depășiți psihic de atribuțiile pe care
le primesc. Soluția – preluarea progresivă a atribuțiilor de manager în cazul
unei persoane nou-promovate cumulat cu o serie de cursuri de management eficient
al echipei și programe de mentorat care să îl ajute să capete încredere și să
învețe de la un manager cu mai multă experiență. Delegarea atribuțiilor către
echipă trebuie să se facă progresiv. Aceeași situație se aplică și în cazul
luării deciziilor. Managerii trebuie să capate încredere că pot lăsa acest
aspect în responsabilitatea membrilor echipei.